Sfântul Spiridon al Trimitundei

Troparul, glasul 1

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condaculul 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, cuviosului părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icosulul 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:

Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 2:

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cân­tarea aceasta:

Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credin-cioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 3:

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:

Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 4:

Mult milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milos­tivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bo­găție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:

Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al insulei Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 5:

Așa precum în insula Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icosul 5:

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 6:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul 6:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:

Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cufundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 7:

O, preamilostive și mult îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icosul 7:

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 8:

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spi­ridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se hambarele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea:

Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 9:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind hambarele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:

Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 10:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:

Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 11:

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul 11:

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:

Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 12:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 13:

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dum­nezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor... și Condacul 1: Apărătorului credinței...

Minunea cu cărămida a Sf. Ier. Spiridon

Între Sfinții care au participat la Sinodul I Ecumenic a fost și Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei. Sfântul Spiridon a luat parte la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, întrunit în anul 325 pentru combaterea ereziei preotului Arie din Alexandria. Arie nega Dumnezeirea lui Iisus Hristos, Îl considera cea mai înaltă creaţie a lui Dumnezeu şi, prin urmare, diferit ca fiinţă de Acesta: Tatăl era necreat, Fiul creat.

Episcopii adunaţi la Sinodul de la Niceea au întărit învăţătura Bisericii, şi anume că Fiul este deofiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu. În lămurirea acestei învăţături, un rol important l-a avut şi episcopul Trimitundei, Spiridon. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a demonstrat celor prezenţi cum Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane. A luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Această minune l-a convins pe un filozof, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox, motivând că „atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii“.

*******

Minunea cu bijuteria de aur

În timpul acestor evenimente, fiica Sfântului muri subit. Puritatea ei era mai frumoasă decât frumuseţea tinereţii sale; căci ea trăise toată viaţa sa în feciorie, fiindu-i demnă de logodnică Precuratului si Dumnezeiescului Mire Hristos.

Pe când se întoarse aşadar de la Sinod, Marele Spiridon suportă şi această încercare cu curaj, precum i se şi cădea. Puţin după acestea, grabnic, o femeie veni plângându-se că ea-i încredinţase o bijuterie de aur fiicei sale, care murise subit, fără ca să i-o mai restituie. Sfântul luă această grijă în inima sa. Sufletul său, care avea atâta dragoste pentru aproapele! Şi-şi spuse că este cu adevărat nedrept ca această femeie să nu-şi afle bunul pe care-l dăduse fiice lui. După ce a căutat în van bijuteria, în toată casa fiicei sale, ce-a făcut Sfântul? Ce soluţie i-a dăruit de sus înţelepciunea lui Dumnezeu? La fel cum Hristos s-a dus la mormântul lui Lazăr, Sfântul – care era ucenicul Aceluia şi se străduise să-i urmeze întocmai – s-a aplecat la mormântul fiicei sale. Mulţi oameni îl însoţeau. Şi aici, ca şi cum şi-ar fi putut vedea fiica, nu aşezată în groapă, ci aşezată în patul ei, el a chemat-o pe numele său, zicând: “Irina, copila mea, unde ai pus bijuteria de aur ce ţi-a fost încredinţată?”

Ca şi cum s-ar fi trezit după un somn uşor, aceea a răspuns cu o voce fermă: “Domnul meu, am pus bijuteria în cutare loc din casă”. Toată asistenţa a fost teribil de impresionată. Dar acest miracol nu a fost singurul care s-a întâmplat! Cum era el stăpân al vieţii şi al morţii şi primise în dar de la Hristos cel Preaiubit această favoare cu adevărat deosebită, Sfântul Spiridon, care dăduse prin cuvânt viaţă fiicei sale, îi porunci să moară din nou: “Adormi iarăşi, copilul meu, până când Domnul nostru te va învia, laolaltă cu toţi cei din veac adormiţi”.

Sfântul se întoarse grabnic la casa fiicei sale. Află bijuteria şi-o întoarse femeii, făcând astfel dovada unei minuni aşa de mari.

*******

Sf. Spiridon vindecă muţenia unui diacon

Exista în Cipru o localitate care se chema Erythka, situată aproape de capitala Constanţa, ca la 6 km. Într-o zi, când Sfântul se afla în acel loc, intră în biserica locului ca să se roage şi spuse diaconului să rostească grabnic slujba, căci era obosit de calea lungă ce o străbătuse şi epuizat de canicula zilei de vară. Dar diaconul cânta, din contră, într-un mod lent, foarte lent, lălăind şi trăgând orgolios de slujbă, încercând, după capul său, să atragă atenţia asupra modului său grandios de a cânta. Spiridon, cel atât de dulce din fire, îl privi cu severitate şi-i zise: “Taci!” Ca şi cum şi-ar fi înghiţit limba, diaconul îşi pierdu graiul şi rămase mut. Nu mai putu să continue ectenia ce-o începuse şi, de aceea, Spiridon continuă el rugăciunea! Iar la sfârşitul slujbei, acela care la început era atât de mândru de cum le zicea, se afla căzut, pocăit şi amuţit, la picioarele Sfântului. Mugetele lui de pocăinţă atrăseseră atenţia mulţimii din jur, iar strălucirea minunii atinse pe toţi.

O mulţime de oameni influenţi, prieteni de-ai diaconului, începură să curgă spre biserică, aşteptând de acum o altă minune din partea Sfântului, care să le readucă prietenul, în glas, dinaintea lor, dar şi pentru a-şi manifesta prietenia faţă de diacon. Cum toţi îl implorau pe Sf. Spiridon, pe acest suflet atât de generos, să-l ierte pe diacon, pe acest condamnat la tăcere, şi să-l slobozească din legătura ce-i ţinea tăcută limba – aduceţi-vă aminte că în Sfânt crescuseră toate virtuţile  –, cum putea să nu audă rugăciunile acelora? Se puse el însuşi pe rugăciune dinaintea lui Dumnezeu, nu înainte ca, în Duhul Sfânt, să-nceapă, prin canon şi penitenţă, educaţia diaconului, el însuşi lucrând penitenţa cu el, împărţind în doi canonul. Îi premise diaconului să-şi reia vorbirea, dar nu una la fel de naturală ca cea pe care o avusese: vocea sa nu mai era la fel de armonioasă şi agreabilă ca cea dintâi; ea devenise lentă, îngălată, ca şi cum ar fi fost anchilozată, chiar dacă se mişca totuşi. Sfântul îl îndemnă să nu crească iarăşi în orgoliu datorită vocii frumoase, nici să se arunce iarăşi în glăsuiri înalte, arătându-i Sfântul  că omul înţelept, chiar în virtuţi alese, nu se laudă!

Sf. Spiridon risipeşte hambarele strângătorilor de grâu

Dumnezeu a părăsit într-o zi insula Ciprului şi nu a mai trimis ploaie, astfel încât o teribilă secetă a pus stăpânire peste tot şi toate. Seceta a adus cu sine foametea, şi încă una dintre acelea crunte, din care se murea. Astfel încât, un mare număr de oameni mureau, şi alţii, mulţi, riscau şi ei să moară grabnic. Această nenorocire cerea intervenţia unui nou profet Ilie sau a unui alt sfânt capabil să făptuiască cele ale lui Ilie şi să deschidă cerul cu rugăciunea sa. Sf. Spiridon a făcut aceasta! El a fost acel sfânt! Cum focul cuprinsese şi topea poporul său, episcopul Spiridon fu copleşit de o mare durere şi, cuprins de o mare dragoste părintească, ca păstor sufletesc ce se afla, a implorat milă de la Dumnezeul milelor, Care a şi umplut iarăşi cerul cu nori de ploaie! Ceea ce era însă cu totul străin fu aceasta: nimeni nu gândea la acea ploaie ca fiind supusă legilor naturii, căci Dumnezeu a ţinut ascunşi la înălţime, departe de pământ, norii aceia, şi nu i-a lăsat să împrăştie apa vie a ploii peste ţarini până când sfântul nu L-a implorat pe Dumnezeu, iară şi iară. Acesta n-a încetat a plânge şi, odată cu lacrimile sale, a început şi ploaia a cădea. Pământul a fost îmbibat şi săturat cu apă, recolta a început a-şi veni în fire şi toate celelalte rele au încetat.

O altă nenorocire, care seca pământul cipriot, s-a abătut asupra insulei. În vremea acelei încercări de la Dumnezeu, neguţătorii de grâu, avizi de bogăţie, agravau starea lucrurilor, depozitând ca pe un tezaur scump tot mai mult grâu, cum zice Scriptura cea sfântă. Strângeau grâul, abuzând de necazul care se abătuse asupra celor apropiaţi lor, pentru a stoarce cât mai mulţi bani (un profit onctuos).

Ori, în acel timp, un om sărac veni să caute pe unul din aceşti negustori îmbogăţiţi peste noapte. Nu avea bani ca să cumpere cele necesare traiului, supravieţuirii. Şi nu înceta să roage pe acel bogătan nemilos! Cu lacrimi şi cu multă rugăciune, îl implora pe acela, smerit în gesturi şi în cuvinte alese, umil, aruncându-se la picioarele lui, plângându-şi familia. O, ce n-a făcut sărmanul om pentru ca acela, înmuindu-se, să se milostivească spre el! Dar, cum nimic nu a abătut inima aceluia de la nemilostivirea sa, sărmanul a recurs la ajutorul Sfântului. A alergat aşadar la sfaântul Spiridon pentru a-i povesti toată nenorocirea în care se zbătea şi cruzimea acelui bogătan. La cele auzite de la omul cel sărman, Sf. Spiridon Spiridon-a umplut de milă, dar şi de mânie sfântă împotriva lipsei de compasiune a îmbogăţitului şi, cuprins de o dumnezeiască lumină, a profeţit zicând: “Nu mai plânge şi nu te mai întrista! Mâine tu vei afla casa ta umplută de bani şi bunuri, iar bogătanul, care s-a dovedit a fi nemilos şi de-a dreptul ridicol prin lipsa lui de dragoste, îţi va dărui, cuprins de teamă şi tulburare, tot ce vei avea nevoie. Ba, mai mult, chiar te va ruga să primeşti, ca dar, ce-ţi va da!”

Săracul gândi că Sfântul Părinte a spus toate acestea spre a-l mângâia şi s-a depărtat, întristat, văzând că nădejdea pusă în acela se arăta a fi vană, smintită. Noaptea sosi însă, şi, în timpul ei, Dumnezeu, în veşnica-I purtare de grijă, a facut să cadă o ploaie nemaiîntâlnită, ale cărei şiroaie s-au făcut şuvoaie şi acestea au luat cu ele toată agoniseala strânsă în hambarele celui bogat, dar nemilostiv.grâul şi celelate roade ale pământului, care erau strânse şi ascunse, acolo, s-au împrăştiat, risipindu-se pretutindeni, punându-se astfel la îndemână celor care se aflau lipsiţi. La răsăritul soarelui, nemilostivul – şi de-acum nenorocitul – bogătan, văzând toate cele risipite, începu a alerga în toate părţile, cerând trecătorilor să-l ajute să strângă cele risipite de viitură. Dar, cum poporul întreg era cuprins de foame, mulţimea s-a năpustit ca să-şi strângă cât mai mult posibil din cele de-ale gurii. Săracul veni şi el, asemeni celorlalţi, cu gândul de a-şi umple casa de grâu, marcat însă de minunea care se săvârşise. Luat toţi, apucând ce puteau de la acel bogat care, fără să semene sau să secerem îşi umpluse hambarele lui din frâul muncit de dânşii! Văzu omul cel sărman cum curgea mulţimea către casa celui nemilostiv – şi înţelese că s-a făcut aceasta ca să se împlinească toate cele prezise de sfânt – şi cum apucau din bunătăţile aceluia.

Şi acelaşi sărac ce îi implora celui nemilostiv miluirea se umplea acum de bine! Vrând să se arate, însă, deschis şi generos, şi făcând ca şi cum din propria voinţă ar fi distribuind toate acele bunuri, omul cel avar şi egoist chema acum pe cei săraci, implorându-i să ia şi să păstreze tot ceea ce voiau. Lămurit oarecum de nerozia din capul bogătanului, săracul intră la dânsul, dând mai întâi slavă lui Dumnezeu, mulţumind mai apoi şi sfântului Spiridon. Căci Acela ştiuse să deschidă izvoarele cerului – nu pentru mulţi, ci doar pentru rugaciunea unuia singur –, iar celălalt ştiuse să prezică momentul în care minunea avea să se întâmple. Chiar dacă acest om sărăcit nu s-a făcut mai bun, s-au făcut acestea şi pentru ca mulţi alţii, bogaţi de bogăţie omenească, pământească, să se îndrepte spre aflarea bogăţiei celei cereşti, dumnezeieşti.

Minunea cu cele 99 de capre

Smerenia unică a Sfântului Spiridon, ce l-a determinat să continue să se ocupe cu păstoritul, chiar şi atunci când a fost încununat ca păstor al „oilor” cuvântătoare, adică episcop al Trimitundei. Astfel, venind un negustor să cumpere de la sfânt 100 de capre, acesta nu îi plăteşte decât preţul pentru 99, vrând să îl înşele. Numai că, atunci când luă cu sine cele 100 de capre, una dintre ele se întorcea în ocolul ei, zbierând şi smulgându-se din orice legături, încât se mirau toţi cei de faţă. Sfântul Spiridon, pricepând lucrul şi nevrând înaintea tuturor a mustra pe negustorul cel viclean, i se adresează acestuia cu blândeţe, între patru ochi, făcându-l să îşi recunoască fapta şi să îşi plătească datoria.