Sfântul Spiridon al Trimitundei

12 Decembrie

Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270 și a trăit până pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a lui Constanțiu (337-361), fiul lui. Era simplu și smerit cu inima. La început a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ; prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul; a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe; a oprit curgerile râurilor, și i-a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.

În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311), Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, dar mai apoi a fost eliberat. A luat parte la Sinodul cel dintâi de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți episcopi care au mărturisit apostoleasca învățătură, că Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, și anume, luând o cărămidă, a făcut, prin rugăciune, ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc.

Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui; iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.

Sfântului Spiridon i se arătau îngerii, care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. Iar întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, ne arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.

Și așa, ocârmuind bine turma încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, la vârsta de 80 de ani, fiind îngropat în biserica Sf. Apostoli din Trimitunda. Când arabii au cucerit insula, mormântul sfântului a fost deschis, descoperindu-se trupul întreg şi sfintele lui moaşte frumos mirositoare. Pentru a nu fi profanate, acesta au fost duse la Constantinopol, unde au rămas până în 1453, când au fost mutate în Serbia, iar mai târziu în Corfu, unde se găsesc şi astăzi.

În secolele XVII-XVIII, un fragment din moaştele Sf. Spiridon au fost donate mănăstirii Sf. Spiridon Vechi din Bucureşti, iar în anul 1987, când a fost demolată biserica parohiei Sf. Spiridon Vechi, sfintele moaşte au fost aşezate spre cinstire în biserica Sf. Spiridon Nou.

Biserica Sfântul Spiridon Nou a primit, în data de 6 februarie 1860, de la biserica unde se află moaştele Sfântului, din insula Corfu, un fragment din încălţămintea Sfântului Ierarh Spiridon, care, alături de actul prin care a fost donat, se află expus în Colecţia de obiecte liturgice şi carte veche (link spre Galerie imagini).

Sfântul Spiridon este cinstit de Biserica Ortodoxă în fiecare an, în ziua de 12 decembrie, fiind cunoscut ca “sfântul călător” şi grabnic ajutător al tuturor celor care îl cheamă în rugăciune.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul, glasul 1

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condaculul 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, cuviosului părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icosulul 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:

Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 2:

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cân­tarea aceasta:

Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credin-cioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 3:

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:

Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 4:

Mult milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milos­tivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bo­găție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:

Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al insulei Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 5:

Așa precum în insula Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icosul 5:

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 6:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul 6:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:

Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cufundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condaculul 7:

O, preamilostive și mult îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icosul 7:

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 8:

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spi­ridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se hambarele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea:

Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 9:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind hambarele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:

Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 10:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:

Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 11:

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul 11:

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:

Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 12:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condacul 13:

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dum­nezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor... și Condacul 1: Apărătorului credinței...

Minunea cu cărămida a Sf. Ier. Spiridon

Între Sfinții care au participat la Sinodul I Ecumenic a fost și Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei. Sfântul Spiridon a luat parte la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, întrunit în anul 325 pentru combaterea ereziei preotului Arie din Alexandria. Arie nega Dumnezeirea lui Iisus Hristos, Îl considera cea mai înaltă creaţie a lui Dumnezeu şi, prin urmare, diferit ca fiinţă de Acesta: Tatăl era necreat, Fiul creat.

Episcopii adunaţi la Sinodul de la Niceea au întărit învăţătura Bisericii, şi anume că Fiul este deofiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu. În lămurirea acestei învăţături, un rol important l-a avut şi episcopul Trimitundei, Spiridon. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a demonstrat celor prezenţi cum Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane. A luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Această minune l-a convins pe un filozof, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox, motivând că „atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii“.

*******

Minunea cu bijuteria de aur

În timpul acestor evenimente, fiica Sfântului muri subit. Puritatea ei era mai frumoasă decât frumuseţea tinereţii sale; căci ea trăise toată viaţa sa în feciorie, fiindu-i demnă de logodnică Precuratului si Dumnezeiescului Mire Hristos.

Pe când se întoarse aşadar de la Sinod, Marele Spiridon suportă şi această încercare cu curaj, precum i se şi cădea. Puţin după acestea, grabnic, o femeie veni plângându-se că ea-i încredinţase o bijuterie de aur fiicei sale, care murise subit, fără ca să i-o mai restituie. Sfântul luă această grijă în inima sa. Sufletul său, care avea atâta dragoste pentru aproapele! Şi-şi spuse că este cu adevărat nedrept ca această femeie să nu-şi afle bunul pe care-l dăduse fiice lui. După ce a căutat în van bijuteria, în toată casa fiicei sale, ce-a făcut Sfântul? Ce soluţie i-a dăruit de sus înţelepciunea lui Dumnezeu? La fel cum Hristos s-a dus la mormântul lui Lazăr, Sfântul – care era ucenicul Aceluia şi se străduise să-i urmeze întocmai – s-a aplecat la mormântul fiicei sale. Mulţi oameni îl însoţeau. Şi aici, ca şi cum şi-ar fi putut vedea fiica, nu aşezată în groapă, ci aşezată în patul ei, el a chemat-o pe numele său, zicând: “Irina, copila mea, unde ai pus bijuteria de aur ce ţi-a fost încredinţată?”

Ca şi cum s-ar fi trezit după un somn uşor, aceea a răspuns cu o voce fermă: “Domnul meu, am pus bijuteria în cutare loc din casă”. Toată asistenţa a fost teribil de impresionată. Dar acest miracol nu a fost singurul care s-a întâmplat! Cum era el stăpân al vieţii şi al morţii şi primise în dar de la Hristos cel Preaiubit această favoare cu adevărat deosebită, Sfântul Spiridon, care dăduse prin cuvânt viaţă fiicei sale, îi porunci să moară din nou: “Adormi iarăşi, copilul meu, până când Domnul nostru te va învia, laolaltă cu toţi cei din veac adormiţi”.

Sfântul se întoarse grabnic la casa fiicei sale. Află bijuteria şi-o întoarse femeii, făcând astfel dovada unei minuni aşa de mari.

*******

Sf. Spiridon vindecă muţenia unui diacon

Exista în Cipru o localitate care se chema Erythka, situată aproape de capitala Constanţa, ca la 6 km. Într-o zi, când Sfântul se afla în acel loc, intră în biserica locului ca să se roage şi spuse diaconului să rostească grabnic slujba, căci era obosit de calea lungă ce o străbătuse şi epuizat de canicula zilei de vară. Dar diaconul cânta, din contră, într-un mod lent, foarte lent, lălăind şi trăgând orgolios de slujbă, încercând, după capul său, să atragă atenţia asupra modului său grandios de a cânta. Spiridon, cel atât de dulce din fire, îl privi cu severitate şi-i zise: “Taci!” Ca şi cum şi-ar fi înghiţit limba, diaconul îşi pierdu graiul şi rămase mut. Nu mai putu să continue ectenia ce-o începuse şi, de aceea, Spiridon continuă el rugăciunea! Iar la sfârşitul slujbei, acela care la început era atât de mândru de cum le zicea, se afla căzut, pocăit şi amuţit, la picioarele Sfântului. Mugetele lui de pocăinţă atrăseseră atenţia mulţimii din jur, iar strălucirea minunii atinse pe toţi.

O mulţime de oameni influenţi, prieteni de-ai diaconului, începură să curgă spre biserică, aşteptând de acum o altă minune din partea Sfântului, care să le readucă prietenul, în glas, dinaintea lor, dar şi pentru a-şi manifesta prietenia faţă de diacon. Cum toţi îl implorau pe Sf. Spiridon, pe acest suflet atât de generos, să-l ierte pe diacon, pe acest condamnat la tăcere, şi să-l slobozească din legătura ce-i ţinea tăcută limba – aduceţi-vă aminte că în Sfânt crescuseră toate virtuţile  –, cum putea să nu audă rugăciunile acelora? Se puse el însuşi pe rugăciune dinaintea lui Dumnezeu, nu înainte ca, în Duhul Sfânt, să-nceapă, prin canon şi penitenţă, educaţia diaconului, el însuşi lucrând penitenţa cu el, împărţind în doi canonul. Îi premise diaconului să-şi reia vorbirea, dar nu una la fel de naturală ca cea pe care o avusese: vocea sa nu mai era la fel de armonioasă şi agreabilă ca cea dintâi; ea devenise lentă, îngălată, ca şi cum ar fi fost anchilozată, chiar dacă se mişca totuşi. Sfântul îl îndemnă să nu crească iarăşi în orgoliu datorită vocii frumoase, nici să se arunce iarăşi în glăsuiri înalte, arătându-i Sfântul  că omul înţelept, chiar în virtuţi alese, nu se laudă!

Sf. Spiridon risipeşte hambarele strângătorilor de grâu

Dumnezeu a părăsit într-o zi insula Ciprului şi nu a mai trimis ploaie, astfel încât o teribilă secetă a pus stăpânire peste tot şi toate. Seceta a adus cu sine foametea, şi încă una dintre acelea crunte, din care se murea. Astfel încât, un mare număr de oameni mureau, şi alţii, mulţi, riscau şi ei să moară grabnic. Această nenorocire cerea intervenţia unui nou profet Ilie sau a unui alt sfânt capabil să făptuiască cele ale lui Ilie şi să deschidă cerul cu rugăciunea sa. Sf. Spiridon a făcut aceasta! El a fost acel sfânt! Cum focul cuprinsese şi topea poporul său, episcopul Spiridon fu copleşit de o mare durere şi, cuprins de o mare dragoste părintească, ca păstor sufletesc ce se afla, a implorat milă de la Dumnezeul milelor, Care a şi umplut iarăşi cerul cu nori de ploaie! Ceea ce era însă cu totul străin fu aceasta: nimeni nu gândea la acea ploaie ca fiind supusă legilor naturii, căci Dumnezeu a ţinut ascunşi la înălţime, departe de pământ, norii aceia, şi nu i-a lăsat să împrăştie apa vie a ploii peste ţarini până când sfântul nu L-a implorat pe Dumnezeu, iară şi iară. Acesta n-a încetat a plânge şi, odată cu lacrimile sale, a început şi ploaia a cădea. Pământul a fost îmbibat şi săturat cu apă, recolta a început a-şi veni în fire şi toate celelalte rele au încetat.

O altă nenorocire, care seca pământul cipriot, s-a abătut asupra insulei. În vremea acelei încercări de la Dumnezeu, neguţătorii de grâu, avizi de bogăţie, agravau starea lucrurilor, depozitând ca pe un tezaur scump tot mai mult grâu, cum zice Scriptura cea sfântă. Strângeau grâul, abuzând de necazul care se abătuse asupra celor apropiaţi lor, pentru a stoarce cât mai mulţi bani (un profit onctuos).

Ori, în acel timp, un om sărac veni să caute pe unul din aceşti negustori îmbogăţiţi peste noapte. Nu avea bani ca să cumpere cele necesare traiului, supravieţuirii. Şi nu înceta să roage pe acel bogătan nemilos! Cu lacrimi şi cu multă rugăciune, îl implora pe acela, smerit în gesturi şi în cuvinte alese, umil, aruncându-se la picioarele lui, plângându-şi familia. O, ce n-a făcut sărmanul om pentru ca acela, înmuindu-se, să se milostivească spre el! Dar, cum nimic nu a abătut inima aceluia de la nemilostivirea sa, sărmanul a recurs la ajutorul Sfântului. A alergat aşadar la sfaântul Spiridon pentru a-i povesti toată nenorocirea în care se zbătea şi cruzimea acelui bogătan. La cele auzite de la omul cel sărman, Sf. Spiridon Spiridon-a umplut de milă, dar şi de mânie sfântă împotriva lipsei de compasiune a îmbogăţitului şi, cuprins de o dumnezeiască lumină, a profeţit zicând: “Nu mai plânge şi nu te mai întrista! Mâine tu vei afla casa ta umplută de bani şi bunuri, iar bogătanul, care s-a dovedit a fi nemilos şi de-a dreptul ridicol prin lipsa lui de dragoste, îţi va dărui, cuprins de teamă şi tulburare, tot ce vei avea nevoie. Ba, mai mult, chiar te va ruga să primeşti, ca dar, ce-ţi va da!”

Săracul gândi că Sfântul Părinte a spus toate acestea spre a-l mângâia şi s-a depărtat, întristat, văzând că nădejdea pusă în acela se arăta a fi vană, smintită. Noaptea sosi însă, şi, în timpul ei, Dumnezeu, în veşnica-I purtare de grijă, a facut să cadă o ploaie nemaiîntâlnită, ale cărei şiroaie s-au făcut şuvoaie şi acestea au luat cu ele toată agoniseala strânsă în hambarele celui bogat, dar nemilostiv.grâul şi celelate roade ale pământului, care erau strânse şi ascunse, acolo, s-au împrăştiat, risipindu-se pretutindeni, punându-se astfel la îndemână celor care se aflau lipsiţi. La răsăritul soarelui, nemilostivul – şi de-acum nenorocitul – bogătan, văzând toate cele risipite, începu a alerga în toate părţile, cerând trecătorilor să-l ajute să strângă cele risipite de viitură. Dar, cum poporul întreg era cuprins de foame, mulţimea s-a năpustit ca să-şi strângă cât mai mult posibil din cele de-ale gurii. Săracul veni şi el, asemeni celorlalţi, cu gândul de a-şi umple casa de grâu, marcat însă de minunea care se săvârşise. Luat toţi, apucând ce puteau de la acel bogat care, fără să semene sau să secerem îşi umpluse hambarele lui din frâul muncit de dânşii! Văzu omul cel sărman cum curgea mulţimea către casa celui nemilostiv – şi înţelese că s-a făcut aceasta ca să se împlinească toate cele prezise de sfânt – şi cum apucau din bunătăţile aceluia.

Şi acelaşi sărac ce îi implora celui nemilostiv miluirea se umplea acum de bine! Vrând să se arate, însă, deschis şi generos, şi făcând ca şi cum din propria voinţă ar fi distribuind toate acele bunuri, omul cel avar şi egoist chema acum pe cei săraci, implorându-i să ia şi să păstreze tot ceea ce voiau. Lămurit oarecum de nerozia din capul bogătanului, săracul intră la dânsul, dând mai întâi slavă lui Dumnezeu, mulţumind mai apoi şi sfântului Spiridon. Căci Acela ştiuse să deschidă izvoarele cerului – nu pentru mulţi, ci doar pentru rugaciunea unuia singur –, iar celălalt ştiuse să prezică momentul în care minunea avea să se întâmple. Chiar dacă acest om sărăcit nu s-a făcut mai bun, s-au făcut acestea şi pentru ca mulţi alţii, bogaţi de bogăţie omenească, pământească, să se îndrepte spre aflarea bogăţiei celei cereşti, dumnezeieşti.

Minunea cu cele 99 de capre

Smerenia unică a Sfântului Spiridon, ce l-a determinat să continue să se ocupe cu păstoritul, chiar şi atunci când a fost încununat ca păstor al „oilor” cuvântătoare, adică episcop al Trimitundei. Astfel, venind un negustor să cumpere de la sfânt 100 de capre, acesta nu îi plăteşte decât preţul pentru 99, vrând să îl înşele. Numai că, atunci când luă cu sine cele 100 de capre, una dintre ele se întorcea în ocolul ei, zbierând şi smulgându-se din orice legături, încât se mirau toţi cei de faţă. Sfântul Spiridon, pricepând lucrul şi nevrând înaintea tuturor a mustra pe negustorul cel viclean, i se adresează acestuia cu blândeţe, între patru ochi, făcându-l să îşi recunoască fapta şi să îşi plătească datoria.

Credincioşii din Bucureşti îl pot cinsti în mod deosebit astăzi, de ziua lui, pe Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, la sfintele lăcaşuri închinate lui: Biserica „Sfântul Spiridon“-Vechi şi Catedrala „Sfântul Spiridon“-Nou, paraclis patriarhal. Despre ajutorul grabnic în boli, precum şi în lucruri mai mici, vă invităm să citiţi mărturiile a două persoane care au dorit să se ştie că Sfântul Spiridon ajută şi vor să-i mulţumească în felul acesta.

Între acatistele lăsate de credincioşi la Biserica „Sfântul Spiridon“-Nou din Bucureşti, slujitorii altarului au aflat o scrisoare pe care ne-au încredinţat-o publicării, întrucât chiar semnatara ei doreşte acest lucru, dar şi pentru că mărturia cuprinsă în aceste rânduri este cutremurătoare şi poate întări credinţa multora dintre noi. Prin urmare, citiţi despre minunile de azi ale Sfântului Spiridon! 

Cum l-a vindecat „omul blând cu barbă“

Mă numesc Iuliana şi aş dori ca această minune a Sfântului Spiridon să fie publicată, pentru că Sfântul chiar face minuni!

Era în vara anului 2003, soţul meu suferise un accident vascular. Ne-am trezit la 4 dimineaţa cu perna plină de sânge… nu se mai oprea. Am plecat spre Spitalul Colentina. L-au supus la nişte radiografii, fără să-i facă control preliminar, şi au constatat că ar fi o sinuzită… Oricum l-au ţinut în spital sub observaţie, acesta fiind şi hemofilic. După 2 zile nu mai vorbea coerent, mâna dreapta îi amorţise, la fel şi faţa pe partea dreaptă. A fost trimis de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni“ pentru investigaţii şi tomografie. În urma investigaţiei, s-a constatat că soţul meu suferise un accident vascular şi că doar o minune a făcut ca sângele să curgă în exterior şi să nu inunde creierul. În tot acest timp, biserica mea de suflet era „Sfântul Spiridon“-Nou. Mă duceam şi mă rugam mereu. După 3 zile de tratament soţul meu avea să-şi revină.

A ieşit din spital şi îmi tot spunea că în acest timp visa seară de seară biserici. L-am rugat să meargă cu mine la Sfântul Spiridon şi să-i mulţumim. Dar el provine dintr-o familie de atei şi îmi spunea de fiecare dată: „Du-te tu..!“ M-am dus şi i-am mulţumit Sfântului Spiridon cum am ştiut eu. Dar Sfântul îşi dorea să vină şi el! Au trecut 8 luni de atunci, toate bune şi frumoase, până într-o seară când soţul meu acuza dureri puternice de cap. Am încercat cu calmante, dar efectul nu apărea.

A doua zi am mers la Spitalul Colentina unde i s-a făcut un control şi a fost descoperit un hematom apărut în urma unui alt accident vascular, după care soţul meu a intrat în comă. Plângeam şi mă rugam Sfântului Spiridon să mai facă  o minune, să-l mai ajute o dată. Puneam zi de zi lucrurile lui pe raclă, iar lacrimile îmi curgeau şiroaie, puterea Sfântului pe care o simţeam de fiecare dată era fantastică. Au urmat câteva zile, două-trei, iar medicii îmi spuneau că dacă ar fi să îşi revină, vom avea probleme mari. Dar… nu a fost aşa.

Într-una din zile, după ce am plecat de la Sfântul Spiridon şi mă îndreptam spre Secţia de terapie intensivă a Spitalului Colentina, pentru prima oară în cele trei zile am simţit o stare de bine. Ajunsă acolo, am văzut câţiva medici şi asistente strânse la patul soţului meu. În primă fază m-am gândit la ce este mai rău, dar… surpriză! Soţul meu îşi revenise, mă întreba unde este, el îmi spunea că se află într-o biserică. Iar eu încercam să-i explic că este la spital şi mai ales ce s-a întâmplat cu el.

A stat trei săptămâni internat, după care i s-a făcut externarea. Într-una din zile, stând lângă el în spital, mi-a povestit un vis pe care îl avusese cât a fost în comă. Vis care, deşi au trecut anii, mă cutremură şi acum.

Se făcea că soţul meu îşi visase moartea. Era un căruţaş care căra spre cimitir o căruţă plină de chirpici. La un moment dat avea să vină „un om blând cu barbă“, care l-a oprit pe căruţaş la intrarea în cimitir. Omul s-a îndreptat spre căruţă, a luat un chirpici şi l-a pus jos, spunând: „Acesta deocamdată nu!“, iar chirpiciul a luat forma soţului meu. (Visul acesta l-a speriat rău şi l-a marcat mulţi ani pe soţul meu.)

S-au scurs cele trei săptămâni de stat în spital şi a venit momentul ieşirii. Din visul lui am simţit că Sfântul Spiridon a făcut o minune ca să îi dea soţului meu o a doua şansă. Când urcam în maşină mi-a zis: „Hai să mergem la biserica aia la care te rogi tu!“

La intrarea în biserică, la acea vreme, apărea pe unul din stâlpi un portret mare al Sfântului Spiridon. Când soţul meu a intrat, a început să strige tare: „Asta e, asta e!“ Aveam să înţeleg că omul care a luat chirpiciul din căruţă era Sfântul Spiridon. Atunci a început să creadă şi el în minuni şi să meargă la biserică. Deşi au trecut anii, îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Spiridoane, pentru tot ceea ce faci pentru noi!

 Iuliana, Bucureşti

*******

„Când am împlinit 20 de ani, cineva mi-a aşezat în mână darul Sfântului“

L-am cunoscut pe Laurenţiu Anghelache în urmă cu câţiva ani şi de atunci îmi este ca un frate. Tânăr cu privirea luminoasă, radiind de energie şi speranţă, am aflat în el de nenumărate ori dovada că în nevoie cel mai mare ajutor ne este credinţa sinceră în mijlocirea sfinţilor, casnicii lui Dumnezeu. Nu de puţine ori am încercat şi eu să trec peste momentele mai grele căutând sfatul unui apropiat. Răspunsul lui Laurenţiu în orice nevoie îl ştiam dinainte: „Of, hai, că nu te lasă Sfântul Spiridon!“

Nu i-am înţeles de la început încrederea aproape orbească. Cum să laşi mereu toată grija „în cârca“ Sfântului…? Dar mărturia lui mi-a dovedit că nu doar în momentele de cumpănă, când rămânem neajutoraţi, sfinţii lui Dumnezeu îşi întind mâna şi ne ajută, ci chiar în fiecare zi, pentru orice nevoie. Cele povestite de el sunt lucruri simple, amintiri ale unor momente pe care cu toţii le-am trăit într-o formă sau alta, dar în care Sfântul Ierarh Spiridon a arătat că nu trece cu vederea rugăciunea sinceră şi credinţa nestrămutată.

Ataşamentul lui faţă de Sfântul Spiridon îşi află rădăcinile în copilărie, când în oraşul său natal, Comarnic, judeţul Prahova, a început construcţia unei noi biserici. „Pe când eram în clasa a VIII-a, unul din colegi mi-a povestit despre biserica nouă care se construise în oraş şi la care, de trei ani de zile, nu reuşisem să ajung. Nu ştiam nimic despre aceasta, dar urma să aflu că-i este închinată Sfântului Spiridon. Primul contact cu Sfântul l-am avut prin acatistul pe care-l primise drept canon de rugăciune unul din fraţii mei. I-am citit viaţa şi apoi acatistul, iar încet-încet m-am apropiat de Sfânt, simţindu-i ajutorul“, mi-a povestit Laurenţiu.

Legătura sa cu cinstitul ierarh a crescut tot mereu, fiind el însuşi martor nenumăratelor povestiri ale celor care au ajuns în pelerinaj la moaştele sale, în insula Corfu din Grecia. Îşi dorea la rândul său să ajungă acolo, dar posibilităţile financiare din acea vreme nu-i permiteau decât să viseze o astfel de călătorie. „Eram convins că numai Sfântul putea face o minune să ajung într-o zi la el. Timpul a trecut şi toată această aşteptare avea să fie răsplătită, căci în ziua când am împlinit 20 de ani, cineva mi-a aşezat în mână darul Sfântului. Erau biletele de avion către Corfu. Trecuseră şase ani în care inima mi-a ars de dor, dar visul atâtor ani a reuşit să devină realitate“, mi-a mărturisit Laurenţiu.

Întâlnirea cu Sfântul şi timpul care se opreşte

Pregătindu-se de întâlnirea mult-aşteptată cu Sfântul, la îndemnul duhovnicului, a confecţionat nişte papucei de catifea, după modelul celor pe care îi poartă Sfântul şi astăzi, în racla ce-i ocroteşte sfintele moaşte. „Îmi amintesc că am hoinărit toată ziua prin Bucureşti ca să găsesc materialul potrivit pentru darul meu, iar în drum spre gară am realizat că trenul pe care urma să îl iau până acasă ar fi trebuit deja să plece. Eram oricum în întârziere, dar m-am rugat Sfântului să mă ajute şi, ca să vezi minune, trenul era încă pe peron, deşi timpul trecuse cu mult peste ora plecării! După ce am urcat, trenul s-a pus în mişcare... Mi-am dat seama că numai Sfântul putea să oprească trenul ca să pot ajunge acasă şi să-i pregătesc papuceii. A sosit şi ziua plecării spre Corfu, iar întâlnirea cu Sfântul, care smerit aştepta în raclă, n-o pot descrie în cuvinte... Timpul avea alt tempo, parcă se oprise în loc. Papuceii pe care i-am adus în dar au rămas acolo, dar după vreo trei luni maicile de acolo ni i-au trimis înapoi, iar acum purtau mireasma Sfântului. Unul din ei se află şi astăzi spre închinare la Mănăstirea Cornu, în Prahova, păstrând vie minunea ce s-a săvârşit prin acesta cu noi“, îşi aminteşte Laurenţiu. „Sfântul îl liniştise…“

Sfântul nu a uitat niciodată să îi dea răspuns rugăciunilor pe care Laurenţiu i le aducea în orice împrejurare. „Eram elev la Seminarul Teologic din Bucureşti, iar unul din colegii de cameră suferea de câteva zile de o durere groaznică de măsea. Într-una din nopţi, pe când ceilalţi dormeau, l-am auzit plângând din cauza durerii. Înainte de culcare luase un calmant care îşi pierduse deja efectul. Nu mai aveam alte pastile. Încercând să-l liniştesc, l-am dat cu ulei sfinţit adus din Corfu, de la moaştele Sfântului Ierarh Spiridon, pe care-l ţineam ca pe un dar nepreţuit. Ungându-l în semnul crucii, l-am sfătuit să se aşeze în pat şi să se liniştească, dar nu mă asculta, căci durerea era insuportabilă. Aşezându-mă apoi lângă el, am îngenuncheat şi am început să citesc acatistul Sfântului. Îl auzeam scâncind de durere, însă, după ce am terminat acatistul, colegul meu deja adormise. Sfântul Spiridon îl liniştise. Acest lucru mi l-a spus dimineaţa când s-a trezit. Nu mai avea nimic. El care până atunci adesea glumea pe seama faptului că în toate câte le făceam ceream ajutorul Sfântului, ajunsese să se convingă singur de puterea sa şi să mărturisească el însuşi cât de grabnic ajutător este. Am continuat de atunci cu şi mai multă încredere să cer ajutorul Sfântului în orice împrejurare, dobândindu-l de fiecare dată când îl ceream.“

Câţi dintre noi nu au alergat către prieteni când, aflaţi în nevoie, am pierdut orice fărâmă de speranţă? Şi câţi dintre noi ne-am amintit ca printre prieteni să îi numărăm şi pe sfinţi, oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar au înţeles că iubirea nu e părtinitoare. Am auzit poate adesea de poveştile creştinilor care au aflat alinare în rugăciunea îndreptată spre cei regăsiţi în icoane, dar rămânem neîncrezători în posibilitatea de a ni se întâmpla nouă asemenea şi, ca Apostolul Toma, aşteptăm să pipăim cu propriile mâini minunea.

După cuvintele lui Laurenţiu, Sfântul săvârşeşte minuni nenumărate în fiecare zi. Unele sunt însă prea simple ca noi, ocupaţi cu permanentele griji ale lumii, puşi tot timpul pe fugă, să ne oprim preţ de numai câteva clipe şi să le vedem. Tot ce mi-a povestit s-au petrecut, spune el, spre a cunoaşte mila şi ajutorul Sfântului. Înainte să ne despărţim, Laurenţiu mi-a mai spus doar atât, îndreptându-mi atenţia spre icoana Sfântului, ce stătea rezemată într-un colţ al camerei sale, privind blând spre noi: „Acestea au fost doar câteva din nenumăratele minuni pe care Sfântul le-a săvârşit atunci când i-am cerut ajutorul şi nu numai, ca să arate cât este de grabnic ajutător spre încercările oamenilor. Nădăjduiesc să fie spre folosul tuturor celor care-l iubesc şi să sporească mai mult dragostea şi evlavia noastră către «ucenicul cel smerit al Mântuitorului Hristos». Iată că Sfântul mijloceşte înaintea Maicii Domnului şi a iubitului său Fiu, pentru toţi cei care i se roagă cu credinţă şi pentru toţi cei aflaţi în strâmtorări şi greutăţi, trimiţându-le ajutorul său“. (Cristian Bostan)

Sursa: http://ziarullumina.ro/minuni-de-azi-ale-sfantului-spiridon-87371.html

*******

Sfântul Spiridon m-a salvat de la sinucidere

Sfântul Spiridon m-a ajutat și pe mine de câte ori m-am rugat lui (la catedrala „Sfântul Spiridon-Nou”, la bisericuța cunoscută ca „Sfântul Spiridon-Vechi” unde se află și o icoană făcătoare de minuni a sfântului, dar și părticele din sfintele sale moaște). Prin anul 2007 sau 2008, nu-mi mai amintesc exact data, dar era cam pe la sfârșitul iernii și începutul primăverii, în timp ce mergeam pe stradă, prin zona Piața Unirii 1, București, mă apucaseră „ca din senin” niște stări oribile, inexplicabile, de neliniște, agitație, tulburare, deznădejde și gânduri suicidale, să cobor în stație și să mă arunc pe linia de metrou. Nu mai puteam gândi normal, parcă nu mai eram eu în acele momente.

Apoi, la un moment dat, am zărit printre blocuri biserica „Sfântul Spiridon-Nou” și parcă cineva nevăzut mi-a îndreptat pașii spre ea, să intru și să mă rog puțin. De cum am ajuns acolo și mi-am pus fruntea pe racla Sfântului Spiridon (pe acea particică unde sunt moaștele), am simțit o forță malefică, așa ca un fel de „gheară” invizibilă care-mi strângea cu putere creierul ca într-un fel de chingi și nu vroia să mă elibereze. Atunci am strigat cu disperare în gândul meu: „Sfinte Spiridoane, te rog ajută-mă, nu mă lăsa, fă ceva, scapă-mă!” și imediat m-am simțit eliberată de acel duh necurat care fusese trimis prin vrăji ca să mă chinuie și să mă împingă la mare păcat.

Sfântul Spiridon mă ajutase încă o dată, scăpându-mă de acel duh necurat și dându-mi, în locul tulburării, stări de pace, calm, liniște, împăcare, fericire, bucurie, seninatate, încredere, speranță (într-un viitor mai bun), cum nu mai avusesem de multă vreme, iar în plus, mi-a dispărut pe loc și toată oboseala (de parca mi-ar fi luat-o cu mâna) ce se acumulase în urma unor nopți nedormite și bântuite de insomnii chinuitoare. Mă simțeam atunci de parcă tocmai aș fi renăscut sufletește, fapt pentru care îi sunt recunoscătoare Sfântului Spiridon, dar și pentru tot ajutorul primit și în alte imprejurări.

Nu voi putea vreodată să mulțumesc îndeajuns acestui sfânt, cât mai ales lui Dumnezeu, Maicii Domnului și multor altor sfinți și sfinte (Nectarie, Nicolae, Vasile Cel Mare, Cuvioasa Parascheva, Mina, Pantelimon, Cuviosul Dimitrie, Efrem Cel Nou, Ecaterina, Gheorghe, Ioan Rusul, Antonie Cel Mare, Calinic si Gheorghe de la Cernica și mulți alții), cărora m-am rugat și care m-au ajutat (neîntârziat, de multe ori).

Apoi, când m-am îndreptat spre stația de metrou din zonă, dar fără acele gânduri suicidale de mai devreme (de care mă scăpase Sfântul Spiridon), în timp ce coboram scările, doi brancardieri transportau un cadavru într-un sac și am simțit un impuls de a-i întreba ce se întâmplase, iar ei mi-au răspuns în treacăt, din mers, că un aurolac se aruncase ori fusese împins de un altul pe linia de metrou și murise, iar ei îl duceau de acolo. Am simțit milă și părere de rău pentru sărmanul aurolac, dar în același timp mulțumeam în gând lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfântului Spiridon că pe mine mă salvaseră de la un asemenea gest necugetat și de neiertat.

(Mărturie trimisă redacției Doxologia de Teodora-Ecaterina)

*******

Sfântul Spiridon, însoțitor la examene

Înainte de examenul de bacalaureat, în 2007, eram foarte îngrijorat cu privire la cum mă voi descurca și cum mă va influența nota finală în alegerea facultății pe care s-o urmez, a orașului în care să-mi continuu studiile… Era primul test important pe care îl aveam în față, primul examen cu o miza serioasă.

Într-o zi, am mers la o biserică și i-am spus preotului de acolo că mă pregatesc pentru bac și sunt stresat din cauza asta, iar acesta mi-a spus simplu : „Citește acatistul Sfântului Spiridon și vei trece de examene cu foarte bine; dacă nu-l citești, vei trece doar bine...”. Am ajuns acasă și am citit acatistul, nu în fiecare seară, căci nu eram obișnuit să citesc rugăciuni, însă înainte de fiecare examen, iar în celelalte zile l-au citit părinții mei (ale căror rugăciuni ajută, de asemenea, foarte mult înaintea lui Dumnezeu).

În acest fel s-a apropiat examenul la limba și literatura română, materie pe care o consideram prea ușoară și, ca atare, am neglijat-o în timpul liceului, iar acum trebuia să recuperez. Citisem mult, dar mai erau câteva subiecte pe care nu le știam. Pe atunci se publicau cele 100 de variante de subiecte din care urma să se aleagă unul, iar până la bacalaureat apăreau și cărți cu rezolvările celor 100 de subiecte. Era deja noaptea dinaintea examenului. Am deschis cartea cu rezolvările subiectelor la subiectul numărul 76 și am văzut că era o operă literară pe care nu o prea știam. Așa că am vorbit imediat cu colegele cele mai bune la română să-mi explice, pe scurt, ce ar scrie ele, dacă ar pica un așa subiect.

A doua zi, așteptam în sala de examen ca subiectul să fie extras. Am fost uimit să aflu că fusese extras chiar subiectul numărul 76 și am scris foarte bine, luând o notă peste așteptările mele.

Acesta a fost punctul de început care mi l-a adus în față pe Sfântul Spiridon și puterea sa. Așa cum spune și acatistul său: „Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie”.

Acest ajutor primit de la Sfântul Spiridon mi-a rămas viu în minte multă vreme și am cerut ajutorul Sfântului, citind acatistul, de fiecare dată când aveam un examen mai greu.

Alte minuni au urmat însă….. find deja în anul al doilea de facultate și fiind student la două facultăți în paralel, una dintre ele a fost puternic neglijată. Mergeam la cursuri, însă nu aveam mult timp disponibil pentru învățat. Vă mărturisesc, la toate examenele am trecut cu bine, cerând cu nădejde ajutorul Sfântului Spiridon, deși nu reușeam niciodată să parcurg absolut toată materia, din lipsă de timp.

Întâmplările aparent de neexplicat au continuat. În anul III de facultate, m-am hotărât să urmez și un curs de franceză tehnică, întrucât aveam nevoie de cunoștințe și de o diplomă care să mă ajute la angajare. La ultimul curs, cu trei zile înainte de examen, am făcut o simulare de test. A sosit ziua examenului, am extras subiectul de pe masa comisiei și... surpriză! ...era exact subiectul pe care îl folosisem și la simularea desfășurată cu trei zile înainte... Nu-mi venea să cred că mi se întâmpla din nou așa ceva, însă m-am temperat, am rezolvat subiectele cum îmi aminteam de la simulare și am luat nota foarte bună.

Pentru a nu lungi și mai mult această mărturie, o să mai fac referire doar la o întâmplare, ceva mai recentă. În fiecare an, la facultate, se organizau simulări pentru un examen de accedere în profesie. În anul 2010, am participat la o astfel de simulare și mi-a rămas în minte un text din cele pe care le conținea simularea. Cum unele lucruri le uităm aproape imediat, iar altele ni le amintim perfect și la zeci de ani distanță, fără a exista, aparent, un motiv pentru asta, mie mi-a rămas în minte acest text de 12-14 rânduri.

La doi ani distanță, în 2012, când am susținut examenul de intrare în profesie, eu mai aveam 5 minute din cele 4 ore cât dura examenul și încă un subiect de rezolvat. Acela a fost momentul în care am conștientizat că nu-mi vor ajunge cele 5 minute pentru asta sub nici o formă… Totuși, când mi-am aruncat privirea pe text, am constat că era exact același cu cel pe care îl țineam minte, cuvânt cu cuvânt, de doi ani de zile, fără nici un motiv aparent, de la acel examen de simulare. Așadar, am rezolvat totul în cele 5 minute hotărâtoare și am obținut un punctaj final mare, care m-a calificat să fiu apoi angajat.

Le puteți numi coincidențe, sau noroc, însă dacă citiți viața și acatistul Sfântului Spiridon, veți ști cu siguranță, în sufletul dumneavoastră, fără pic de îndoială, când ați primit ajutorul Sfântului și veți avea o bucurie care nu seamănă cu nimic de pe pământ. (I.D.B.)

Sursa: https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/sfantul-spiridon-insotitor-la-examene