Tradiția filantropică a bisericii a început odată cu vechea mănăstire domnească, Alexandru Scarlat Ghica destinând prin testament câte 1500 de taleri anual pentru înzestrarea a nouă fete, alese din diferite categorii sociale. Ulterior, domnitorul Gheorghe Bibescu a convertit voința ctitorului într-o sumă fixă, pe care epitropii urmau să o vireze bugetului statului, pentru un pension de fete. Prin acest act, programele filantropic și cel educativ al bisericii s-au contopit. În prezent există un program de identificare și ajutorare a persoanelor aflate în nevoie din proximitatea bisericii. Biserica, asemenea celorlalte paraclise patriarhale din București, sprijină misiunea Centrului de Presă Basilica, precum și diferite proiecte, având caracter comunitar, ale Arhiepiscopiei Bucureștilor.