„Cred că pentru București, cea mai mare minune pe care a făcut-o Sfântul Ierarh Spiridon, este aceasta, că l-a ajutat pe Patriarhul Teoctist ca să salveze de buldozerele comuniste, această biserică atât de mare, care este îndrăgită de toți ierarhii, pentru că, de obicei, în această catedrală se fac hirotonirile de episcopi. Numai ajutorul Sfântului Spiridon a făcut ca această biserica să rămână în picioare. În mod deliberat, atunci când s-a săpat tunelul pentru metrou, săpăturile s-au făcut foarte aproape de biserica aceasta, în așa fel încât, desprinzându-se sau crăpându-se, să se găsească un motiv ca să fie demolată. Și, într-adevăr, tot altarul s-a desprins de biserică, și de-acum era un prilej bun pentru ca să se poruncească demolarea acestei sfinte biserici. Rugându-se Sfântului Ierarh Spiridon, patriarhului Teoctist i s-a adus în gând că poate salva această biserică dacă o va transforma în paraclis pentru Facultatea de Teologie, care este foarte aproape, și a atașat toate actele de consolidare ale bisericii proiectului deja aprobat de către ministerul cultelor de atunci, pentru restaurarea Facultății de Teologie. Iar cei care doreau demolarea bisericii, trecând pe aici și văzând schele la Biserica Sfântul Spiridon, numaidecât au sunat la Culte și au trimis pe cineva ca să vadă ce se întâmplă. Când aceștia au sunat la Patriarhie, Prea Fericitul Teoctist le-a spus: Noi avem aprobare de la dumneavoastră, deși aprobarea nu exista. Și când au văzut că proiectul de consolidare și restaurare a acestei biserici era anexat, că făcea parte din dosarul aprobat pentru Facultate, n-au mai avut ce să zică. De-atunci în această biserică se slăvește și se amintește și această minune pe care a făcut-o Sfântul Ierarh Spiridon, salvând catedrala aceasta reprezentativă de la o asemenea urgie, de unde vedem că Sfântul Ierarh Spiridon, marele făcător de minuni, niciodată nu trece cu vederea pe cei care-i cer ajutorul”.
(+Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, 12 decembrie 2007)