„Minunat este Dumnezeu întru sfinții lui. Mă numesc Ioana și vreau să dau mărturie pentru o minune a Sfântului Spiridon trăită de mine. Întotdeauna am simțit o tainică apropiere și dragoste față de acest mare sfânt al Ortodoxiei, Sfântul Spiridon. Ajunsă la maturitate, am ales Catedrala Sfântului Spiridon-Nou ca biserică de suflet și locul de participare la Sfânta Liturghie și la Taina Sfântului Maslu. În anul 2010, mai precis în iarnă acelui an, o veste răvășitoare avea să-mi bulverseze viața: sora mea, care la acea vreme urma să împlinească 42 de ani, a primit diagnosticul unei boli necruțătoare și anume, cancer la sân. Ea locuiește în Statele Unite împreună cu familia ei, iar depărtarea dintre noi sporește și mai mult dorul. Îmi amintesc că era un februarie foarte geros, iar eu buimăcită și complet distrusă de această cumplită veste, am umblat mult pe străzi fără ca măcar să simt frigul. Am hotărât împreună cu sora mea să ne menajăm părinții, așadar eram singura care știa de această nenorocire. De aici începe un șir de întâmplări minunate, al căror sens, deși se derula în fața ochilor mei, au căpătat contur mult mai târziu. Vestea bolii a venit într-o zi de vineri, deci zi în care mergem de obicei la Sfântul Maslu. Mi-am pus toată nădejdea în ajutorul sfântului Spiridon și al rugăciunilor, iar la trei din cele șapte evanghelii preoții au pus Sfânta Evanghelie pe capul meu iar eu repetam cu disperare numele surorii mele. După slujbă m-am așezat lângă racla Sfântului și am început să mă rog cu lacrimi. Totodată, în toată perioada în care mi-a fost greu au fost câteva persoane care s-au rugat împreună cu mine și am organizat un fel de ‘cerc de rugăciune’. Ascultam și citeam zilnic acatistul Sfântului Spiridon cerând cu lacrimi vindecarea surorii mele. Între timp au sosit pe mail și rezultatelor analizelor ei. Acestea indicau cel mai agresiv tip de cancer: cancer mamar lobular. Lucram în acea vreme la rectoratul Universității de Medicină și Farmacie din București, deci eram în contact cu elita medicinei autohtone. Am pus în fața fiecărui medic de specialitate acest diagnostic, iar răspunsul a sunat de fiecare dată la fel de necruțător: mastectomie totală bilaterală. Era exact ce propuseseră și doctorii de peste ocean. O operație mutilantă cu prognostic rezervat pentru viitor.
Protocolul cerea ca analiza să se facă de două ori, la un anumit interval de timp. Menționez că proba, țesutul prelevat, rămâne același. În perioada dintre cele două analize, în România, în biserica Sfântului Spiridon-Nou se făceau rugăciuni pentru vindecarea ei și minunea s-a întâmplat. A doua analiză indica o tumoare de mici dimensiuni, cunoscută în lumea medicală ca și carcinom ductal. Era vorba de un alt diagnostic, dar unul cu total altă abordare chirurgicală. Doctorii au fost uimiți, iar cazul a fost discutat în Board-ul spitalului din America, în Comisia de specialitate. Prietenii din ‘cercul de rugăciune’ au înțeles ceea ce se întâmplase. Marele făcător de minuni, Sfântul Spiridon, își făcuse milă de sora mea, ne auzise ruga și el o îndeplinise, ușurase boala. Sora a fost operată cu două zile înainte de împlinirea vârstei de 42 de ani. Operația a decurs bine, ganglionii nu fuseseră afectați. Nu a fost nevoie de chimioterapie, ci doar de radioterapie și iată, au trecut de atunci șapte ani. Îți mulțumesc, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcătorule de minuni!”.
(Ioana, București)